diminetile de toamna

M-am intors in Herastrau, imi plac atat de mult diminetile alergate acolo!
Aceiasi oameni care alearga, ne salutam, ne cunoastem sau recunoastem....dar niciodata nu vorbim mai mult decat ni se intersecteaza privirile.
Daca nu as pleca de acasa sa alerg acolo nici nu mi-as da seama cat de frumos este, pur si simplu transforma ziua intreaga, e un peisaj diferit pentru un oras asa mare cum e Bucurestiul.
Mi-e greu sa ma trezesc dimineata, inca e intuneric afara dar imi place asa mult cum se lumineaza exact cand trec pe langa arcul de triumf traversand spre Herastrau.
Incepe ziua altfel!
Curand vin diminetile de iarna, as vrea sa pastrez entuziasmul si sa reusesc sa ma trezesc si sa alerg dimineata, sa ma bucur de lumina. Noaptea vine mult prea devreme acum.

Carpathian Man 2013

O serie de concursuri minunate, descoperi Romania, prietenii din jur si cateva lucruri noi despre tine, si visezi tot anu sa faci echipa iar pentru Ultra Trail Fagaras. Au fost concursuri puternice despre care as putea povesti zile intregi, mai ales cu cei care au fost acolo!
Sa iti placa sportul si sa iubesti natura indiferent ca alegi schiul de tura, bicicleta sau alergare montana, sa iubesti si sa promovezi Romania, sa participi la eveniment in echipa sau individual, indiferent de anotimp, iarna geroasa sau vara calduroasa, soare sau ploaie, zi sau noapte minunata cum este in martie la Postavaru Night, sa ai incredere in tine si in cei din jur, sa fi prietenos, optimist, curajos dar cu siguranta si temator, cateodata visator si cu capul in norii din Fagaras, sa stii de unde pleci si unde vrei sa ajungi, sa faci cu placere acestea, sa daruiesti si sa primesti, sa cauti simplitatea inspirandu-te de la natura, sa incerci sa cauti echilibrul chiar daca uneori se pare ca atingi extremele, probabil asa ar trebui sa fim mereu nu doar pentru a fi Carpathian Man, altfel, l-as compara cu un joc  cu anumite reguli si toate jocurile sunt frumoase daca inca mai esti copil.
Dupa cele 4 concursuri din seria CM, cred ca reusesti sa descoperi multe despre tine, mai ales, dar si despre cei din jur si locurile minunate de langa noi, istorie, credinta, traditii, obiceiuri la care trebuie sa ne intoarcem si sa ne raportam mereu.
Postavaru Night - schi de tura
3 Munti - MTB 3 zile in Bucegi, Piatra Craiului si Leaota, concurs in echipa, cu SiS
 Ultra Trail Fagaras - creasta Fagarasului in alergare si in echipa, cu Sis
 parte dintr-o gasca minunata
 in echipa cu Sis
premiere MPC si prietene bune
 start MPC, ultima etapa din seria CarpathianMan
 

Maraton Piatra Craiului - 2013

Start MPC 2013 - *update 8 editii ;)
simt ca ma intorc acasa, ma gandesc la Maraton Piatra Craiului, am emotii iar.
parca mereu a fost MPC in octombrie,....uneori ca in 2013 chiar si in noiembrie, tot toamna!
iar toamna, niciodata nu este la fel, stiu sigur!.
Cum va fi? abia astept sa vad, sa va revad!
7 editii MPC
 
parca lipseste un premiu ;)
 
pastrez bucuria din 2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013 foto Mihai Benea

interviu aparut in revista MPC 2013

1. In 2006, la prima editie a Maraton Piatra Craiului ai castigat locul I la fete cu timpul de 6.58.03, esti una dintre cele cateva fete care au participat la toate editiile si singura fata detinatoare a titulaturii de "CarpathianMan" acordata doar acelor sportivi care au participat la toate cele 4 evenimente din seria CM 2012!
Ce amintiri iti vin acum in minte legate de experienta MPC 2006 si ce sentimente te leaga de MPC in general?

Ce emotii si ce bucurie ! mereu cand ma gandesc la MPC.
Imi vine in minte o poarta rosie, eu zic mereu, aceiasi din fiecare an si doar cativa alergatori in 2006, cred ca doar 7 fete, pe cei mai multi dintre ei ii revedem si acum la atatea concursuri. Am vrut sa particip pentru ca era in Piatra Craiului, simteam ca suntem acasa, in aceea perioada eram atat de apropiati de munte si petreceam foarte mult timp pe potecile din Piatra Craiului si Fagaras, fie doar ca drumetie si pasiune pe care inca o avem pentru calatoriile la munte sau in legatura cu cabanele atat de dragi, nu stiam multe despre alergarea montana.

Pozele de la editia din 2006 mereu ma fac sa zambesc, ce echipament aveam toti, si ce bucurie pe care inca o pastrez!
Castigarea primei editii nu a reprezentat ceva special in acel moment, stiu ca participarea in sine a adus bucurie, entuziasm si incredere. Acum, da, cum ne place sa glumim, face parte din "istorie" si cred ca e mai pretios acest Loc 1 azi decat atunci. Poate fiind castigatoare, de fapt pentru noi toti care participasem la prima editie si ne-a placut atat de mult, ne revenise misunea sa transmitem si altora bucuria si experienta pe care am avut-o si sa ii incurajam sa incerce si ei sa participe.

Am castigat atat de multe doar ca participant, am descoperit un traseu frumos desi destul de dificil pe care nu credeam ca il poti parcurge atat de repede si de usor, am descoperit/format o gasca de prieteni careia incepeam sa apartinem, poate foarte important aveam déjà la ce sa ne raportam, gandindu-ne la editia urmatoare.

Mi-a placut atat de mult incat trebuia sa impartasesc tuturor din experienta mea, merita sa descoperi ce inseamna sa alergi pe poteci montane, sa existe emotii si bucuria de la linia de sosire, un prilej de a te bucura de oamenii din jur, natura si munte.
Ah ce mult mi-ar placea sa opresc amintirile si sa le concentrez doar pe editia din 2006, dar cand ma gandesc la MPC imi vin in cap toate, dar toate momentele frumoase de la cele 7 editii, parca dintotdeauna este Maraton Piatra Craiului toamna.
2. Esti o persoana volubila, deschisa, optimista...e o placere pentru noi sa fim in prejma ta...iar alaturi de sora ta geamana - Silvia, faceti un duo perfect; sunteti doua persoane pasionate de miscare, de munte, de alergare in munte...impartasiti mereu din impresiile voastre tuturor celor care vor sa auda! Sunteti si organizatori ai EcoMaraton alaturi de Adi si de Mihai ...asadar Cornelia care crezi ca este directia pe care o are acum la noi in Romania acest fenomen-alergarea montana?
Recunosc, alaturi de voi si alaturi de Maraton Piatra Craiului am contribuit si noi la dezvoltarea acestui fenomen. Cred ca directia este foarte buna, dar trebuie sa ramanem in continuare implicati, sa facem cu placere ceea ce facem (atat ca organizatori cat si ca participanti) si sa pastram aceleasi entuziasm de la inceput si sa fim constienti ca cea mai mare responsabilitate o avem noi ca participanti-alergatori.


Sa ne raportam la aceleasi valori, sa promovam si sa incurajam sportul, sa promovam locurile frumoase din Romania si sa incercam sa le conservam si valorificam prin aceste evenimente.

Foarte important, sa ramanem deschisi si prietenosi, evenimentul (in general) este al tuturor participantilor indiferent ca esti pe podium, in echipa de organizare sau  alergator, fiecare are un loc in echipa si aceasta conteaza cel mai mult, toti contribuim la dezvoltarea si pastrarea lucrurilor bune si frumoase si la atmosfera extraordinara creata in jurul acestor evenimente.

3. Ce definitie, cuvant-cheie ai pentru MPC-Salomon?
Prietenie


Rodopi 2013 - 164 de km, de ganduri si mii de frunze de toamna

poza preferata de la Rodopi
18-20 Octombrie, Forest Village, Rodopi, Grecia
(Rodopi 2012 aici)
A doua oara la Rodopi, as crede ca devine traditie, sunt diferite aceste calatorii!
In 2012 am cunoscut pentru prima oara muntii Rodopi si atmosfera acestui concurs, am fost fascinata de frumusetea padurii si chiar si acum am ramas surprinsa din nou de potecile neumblate, de intinderile nesfarsite de padure, de salbaticia locurilor, nu pare o zona turistica si nici sate in zona nu am gasit. Cine s-ar mai plimba pe acolo, si cum sa afli de aceste locuri atat de frumoase daca nu ar fi concursul?? fascinante poteci, ziduri, poduri, pietre imbracate in muschi verde.
Un singur sat la km 28, cateva case, 3 localnici par ca ar sta aici, o batrana care culegea fasole pastai, tot aici a fost si punct de alimentare.  Aici langa acest sat este si manastirea alba care iti atrage atentia pe traseu undeva la km 16, o vezi in departare, este atat de mare, in jur doar munti impaduriti, alba, stralucitoare in lumina diminetii, cata speranta si credinta pentru orele care vin.

Este un concurs atipic, este greu, stiu de la inceput acestea dar nu avem nici o asteptare, sa ramanem atente la traseu si sa nu ne accidentam, doar farmecul calatoriei ne atrage si dorinta de a cunoaste aceste locuri si acesti oameni, o curiozitate nebuna, suntem gata de o experienta nou. Fara sa mai cautam raspunsuri la atatea indoieli, pur si simplu suntem la start. Plec cu acelesi emotii sau chiar mai mari, acum stiu putin la ce sa ma astept. Participa si Silvia, ne-am decis sa mergem impreuna, altfel stiu ca mi-ar fi si mai greu, suntem echipa de la Marathon 7500 si Ultra Trail Fagaras.
Trec destul de repede kilometrii, nu vorbim intre noi atat de mult, nici ritmul nu este foarte rapid, putini participanti si doar din cand in cand mai schimbam cate o vorba cu cei din jur. E multa liniste in jur si noi suntem linistite, doar eu cateodata as vrea sa mai vorbesc cu Sis atunci cand ma coplesesc iar gandurile si frica uneori, Sis isi da seama si glumeste.

Raman surprinsa de cat de bine imi amintesc locurile de anul trecut, unele zone mi se par atat de cunoscute parca doar cu cateva zile in urma am trecut pe acolo, natura nu se schimba atat de mult si atat de repede. Fiind cu Sis acum, mereu ne amintim de locurile din Romania, gasim portiuni atat de asemanatoare cu Herculane, apoi identificam locuri ca la Turnuri, ne place sa gasim asemanari.
Mergem din check point in check point, nu putem sa ne gandim la cati kilometrii au ramas. De la Zarkadia 1, km 41, 7h5min, imi este atat de greu sa ma gandesc ca mai sunt 123km.
Stam putin in punctele de control, aici la Zarkadia 1 ne asteapta Adi, Rose, Alex, ce bucurie sa ii vedem, schimbam hainele, mancam supa si mergem mai departe.
De aici pana la urmatorul punct de control mare, km 69 este o portiune mai salbatica, in mare parte doar poteca fara drumuri forestiere, succesiune de poduri imbracate in vegetatie, frunze colorate si un apus de soare mult prea rapid, parca am fi intr-o poveste.
Povestim cu Doctorul Dimitris pe aceasta portiune de tarseu, il recunoastem de anul trecut dar nu mai povestisem cu el pana acum, aflam ca a participat la toate cele 5 editii Rodopi, vorbesc cu el prea mult, e mai dinamica atmosfera si nu ma gandesc la tarseu atat de mult, ma atentioneaza Sis sa grabim pasu si sa las povestile, ea nu prea avea chef de vorbit.
De la km 69 vine noaptea, nu mai sunt atat de colorate gandurile, imi place ca sunt concentrata doar la traseu, nu este greu sa urmarim poteca si imi amintesc intersectiile. Intalnim din ce in ce mai des alti concurenti si uneori mergem impreuna. Este foarte frig dar senin, in punctele de control evitam sa ne apropiem de foc, stim ca daca simtim caldura vom pleca greu de acolo.
Caldura voluntarilor ne bucura cel mai mult, ne cunosc de anul trecut si ne intampina cu atata bucurie. Luna plina ne surprinde mereu, o vedem printre crengile copacilor, o vedem sus deasupra capului cum straluceste, o vedem reflectandu-se in lac si cred initial ca e lumina unor concurenti si poteca ar fi pe acolo.
Trec foarte greu kilometrii, mergem incet si uneori nu ne mai putem concentra la nimic, cand suntem singure suntem complet deconectate, uneori incerc sa imi amintesc traseul, uneori incerc sa calculez cate ore mai sunt pana se face lumina, gresesc, calculez iar, se simte oboseala, ne amintim sa mancam chiar daca nu ne mai este foame. Este o portiune lunga de forestier, peste 20 de kilometrii, mi-ar fi placut sa ii putem alerga, doar mergem.
Dupa kilometrul 102 incepe iar poteca mai ingusta, este putin mai tehnica si coboram spre vale, stiu ca ne apropiem de canion si de raul Nestos, urcari scurte care nu apar pe grafic, sus-jos, este cea mai dificila portiune cred eu, asteptam rasaritul si lumina soarelui sa ne incarce cu energie. Abia la kilometrul 117 se lumineaza.
Incepem sa mergem putin mai bine, ne prinde din urma iar Doctorul cu Mihail, si ei merg impreuna, ne trezesc as zice si incepem sa marim ritmul. In jur de 9 dimineata ajungem a doua oara la Zarkadia - 27h de la start, Mihai trecuse pe aici cu 8 ore inaintea noastra.
Stam doar cateva minute desi initial am fi vrut sa stam mai mult, se vede ca soarele a schimbat atmosfera si ne impinge sa mergem mai departe, parca e alta zi, parca am lasat in urma toata oboseala, toti kilometrii, ne gandim ca a mai ramas doar un maraton, dar diferenta de nivel este mare!
Estimez peste 10h, stiu de anul trecut ca sunt portiuni dificile de urcare si lungi, cum ar fi chiar plecarea din Zarkadia si apoi urcarea de la kilometrul 150 pana spre punctual "Km 10" pana la finish.
Uneori ne pierdem rabdarea intre 2 puncte de control, avem impresia ca am tinut bine minte poteca, dar ni se pare ca mergem prea greu, este acelasi traseu cu primii 41km de la start, dar din acest sens uneori pare necunoscut.
Cateodata imi trec prin cap prea multe ganduri, asa de-o data, i-as zice lui Sis, unele le povestesc, altele le las sa treaca, uneori nu te mai gandesti la nimic de multa vreme, alteori doar traseul il urmaresti, prea rar fac lucruri din acestea incat sa stiu reactiile, sa stiu la ce sa ma astept.
Rar prindem semnal de telefon si ne bucuram de mesajele primite si mai ales de vestile de la Adi; Mihai termina undeva sub 29h, locul 6, Marius locul 5, noi mai avem doar cativa kilometrii.
Simtim spiritul de concurs cand mai prindem 4 baieti din urma, mergem mai repede si ne bucuram ca ne concentram la concurs iar. Aproape de km 10 spre finish ne intalnim si cu Adi, aici urcarea este abrupta si este iar un moment dificil.
Pe ultima urcare spre kilometrul 7, inainte de forestier, ne intalnim si cu Rose si Alex, povestim despre concurs, despre Rodopi, despre Mihai, Marius, Bebe, Ionut si Cosmin care si ei participa. Ne chinuim sa tinem un ritm cat de cat rapid sa ne incadram in 37h30, apune soarele a doua oara!
Emotiile ma cuprind doar cand aud galagia din tabara de baza si cand Silvia ma trage catre clopote sa mergem inainte de sosire acolo, parca ar fi un ritual, e ceva magic, apoi linia de sosire, medalia si o deconectare totala, opresc timpul, opresc gandurile, ma opresc....
Padure de fag, de stejar, de nuc, padure de ganduri, acesta este peisajul! Uneori lastaris si uneori padure batrana, foarte rar gol alpin sau pajiste.
Multumiri speciale voluntarilor de pe traseu si echipei de organizare, cata caldura, ce bucurie, incurajari si incredere! Avem nevoie de aceste evenimente pentru a ne intoarce la lucruri simple, sa fim mai aproape de cei din jur, de natura, sa ne intoarcem acasa si sa ne bucuram mai mult de tot ce avem, de muntii nostri, sa visam si sa povestim despre toate acestea si mai ales sa admiram rasaritul si apusul soarelui, ce bucurie simpla!
Rodopi, pur si simplu, sa ramai indragostit!
 

Felicitari tuturor participantilor! Echipa din Romania

Ultra Trail Fagaras

Clasament
Album poze
In Fagaras am petrecut atatea veri, acolo am vazut prima oara doar munti in jur si creste, cine nu si-a dorit vreodata sa parcurga integral creasta Fagarasului?
In Fagaras am cunoscut oameni, in Fagaras am ascultat povesti, am vazut transhumanta, am gasit farmecul zilelor lungi de vara sus pe munte si al noptilor lungi de iarna la cabana langa o soba calda, prieteni in jur.
Fagaras inseamna toti prietenii cu care am fost aici, toate verile sus la cabana Turnuri si Podragu, primele expeditii in a parcurge integral creasta, prima oara pe Moldoveanu, primele ture de iarna alpine..si inca cate si mai cate!?
Cine nu a visat sa cucereasca cel mai inalt punct din Romania? Acolo te copleseste dar te si inalta maretia muntelui, in Fagaras m-am indragostit, in Fagaras am schiat, despre Fagaras am visat mereu, in Fagaras am fugit de-a dreptul de acasa, in Fagaras ma voi intoarce oricand cu bucurie si cu atatea amintiri si vise, cum sa nu fug la Ultra Trail Fagaras 2013 in echipa cu Sis?
Prima zi prolog la Avrig - 4km, o atmosfera deschisa si prieteni in jur, prezentarea echipelor, moment in care incepi sa apartii cu adevarat, te concentrezi doar pentru echipa si emotiile se dubleaza ;)
spirit de echipa
bucuria diminetii care aduce o noua etapa, emotii!
O zi grea sambata de la Poiana Neamtului pana la Cabana Conacul Ursului, Barcaciu, cabana Negoiu, Varful Negoiu, lacul Caltun, Balea, lacul Capra. A fost o zi atat de frumoasa si cu atatea stari, de la bucurie si ras la lacrimi si indoiala, o vreme incredibila, ne-am simtit excelent in primele ore chiar daca ritmul era destul de tare. Am trecut de un moment mai dificil dupa Laitel cand inima simteam ca bate razna, dar ne-am revenit, o etapa dificila - Loc 2 dupa 2 zile, 8h52 azi. 
Ultima zi, se pleaca tare de la conacul Ursului, serpentine pe transfagarasan, refugiul din Fereastra Zmeilor, 3 Pasi de moarte, Nerlinger, varful Mircii, lacul Podul Giurgiu, draga Podragu, draga, Vistea (3h50), Portita Vistei, Hartopul Ursului, fereastra mica, varful Slanina si interminabila coborare pana apropae de manastirea Sambata - 7h7min, o zi grea cu atata bucurie mai ales pentru asa o vreme perfecta de toamna!
dans-sincron si un Finish care aduce atatea amintiri!
Sa faci ce iti place si sa traiesti visul tau, in echipa la UTF cu Sis!
Visam mai departe!

Tor des Geants 2013 - Serban Chiurlea si Corin Zinz

Serban Chiurlea si Corin Zinz (photo galeria personala), 2013 ei astazi au terminat Tor des Geants, Felicitari!
 http://www.tordesgeants.it/en
Cand a aparut acest concurs am ramas uimita...si acum sunt tot uimita, povesteam cu Serban Chiurlea in urma cu cativa ani despre ce ar insemna asa ceva, despre conditiile de inscriere si uite, exact asa cum visa, astazi a resuit sa parcurga integral traseul acesta.
A mai participat din Romania la acest eveniment in 2013 si Corin Zinz, prieten bun cu Serban, amandoi au terminat astazi aceasta calatorie, dupa 5 zile de concurs, Serban dis de dimineata iar Corin doar cateva ore mai tarziu.
Trebuie sa fi pregatit fizic dar mai ales psihic, aceasta o stiu toti cei care au incercat o data sa alerge un ultramaraton. Serban si domnul Chiurlea sunt doua persoane de la care am invatat foarte multe despre ce inseamna Ultramaraton si cum trebuie sa fi pregatit pentru o astfel de distanta, sunt cei care au deschis aceste porti pentru mine. Chiar la primele editii MPC cu admiratie observam ca sunt prezenti si cei care au alergat chiar la UTMB.

Nu imi pot imagina ce inseamna acest concurs, astept cu nerabdare povestile lor!
photo (c) Tor des Geants
Sunt emotionata si ma bucur din inima pentru reusita lor, cand voi gasi curajul pentru asa ceva voi incepe si eu sa visez sa alerg o data acolo, pana atunci trebuie sa capat intelepciunea, linistea, satisfactia, bucuria si multumirea lor. Antrenamentul fizic incep sa cred ca e cel mai usor de construit, e mai greu si trebuie sa cunosti foarte bine muntele si pe tine iar acolo sunt sigura ca descoperi o gramada, curaj sa ai si o dorinta nebanuita sa faci asa ceva.
Nu exista explicatii de ce ai vrea sa faci asa ceva, pur si simplu....

Tor des Geants inseamna
330km
24000D+
semiautonomie, conditii alpine de concurs, singur sau in echipa cu cei din jur si multe ganduri

Ma bucur enorm ca ii cunosc personal, ii admir si consider ca am invatat si am multe inca de invatat de la ei. Cu Corin am fost in echipa la Carpathian Adventure, ce experienta, ce echipa, iar de la Serban am ascultat primele povesti despre ce inseamna un ultramaraton si tot Serban m-a incurajat anul trecut cand ma pregateam pentru Rodopi, cei mai buni sunt chiar langa noi, de la ei avem atatea de aflat!

Felicitari Serban, Felicitari Corin!
Alte detalii, poze si clasamentul general pe websiteul concursului Tor des Geants

Marathon 7500 - o colectie

Album photo 2013 - a cincea editie, iar cu Sis in echipa!
sa fiu iar in Bucegi, sa fie vremea buna iar, sa prind apusul si rasaritl de soare sus la Omu, sa am emotii la start si pana sus in Valea Dorului, sa ma obisnuiesc cu Jepii si sa imi fie frica iar pe Bucsoiu, sa adorm in urma pasilor lui Sis urcand spre saua Polite si Gaura, sa ne trezeasca iar "Jandarmii" si sa fugim spre Saua Strunga salutand Moieciu drag!
...e foarte greu, dar pastram doar amintirile frumoase!
emotii, emotii * 2, in echipa cu Sis, si Pes si Adi..si voi toti!
Sa fi in echipa e cel mai frumos!
o poza preferata

 echipa!

 2011


 2009
 2009
 2009
 2009
 2010
 2010
 Cornelia David
Să participi in echipă îţi aduce în prim plan cele mai simple şi naturale trăiri, bucuria de a împărţi cu cel de lângă tine. Aparţii unei echipe şi  acesta este cel mai important lucru, în timpul cursei te concentrezi să meargă bine echipei, nu contează unde este linia de sosire, iar reuşita apare mereu când există întelegere, atunci echipa e perfectă.
Trebuie să fi generos, să fi smerit şi să ai încredere în cel de lângă tine şi în tine, probabil cum ar trebui să fim mereu. Echipa înseamnă toate orele petrecute înainte la antrenament împreună, toate gândurile şi emoţiile împărtăşite, devine ceva firesc ca cel de lângă tine să anticipeze exact ce ai nevoie, te regăseşti pe tine în coechipier.
2010
 2012
 2012
 2011

 2009
Silvia David - O mare greşală este să îl consideri pe cel de lângă tine concurentul tău, coechipierul trebuie să fie ajutorul şi susţinătorul tău. În echipă mi-a plăcut să particip întotdeauna şi am avut norocul să găsesc de fiecare dată echipa perfectă.
 2010